Little Women

Cele patru sunt minunat de diferite. Jo e neastâmpărată și băiețoasă, mereu cu tocul în mână și cu dorul de a face ceva măreț. Meg e atrasă de confort și de lucrurile frumoase și trebuie să învețe ce prețuiește cu adevărat. Beth e sfioasă și îndrăgostită de muzică, inima gingașă a familiei. Amy, cea mai mică, e vanitoasă și artistă, încă în drum spre grație. Deasupra tuturor veghează Marmee, căreia îi pasă mult mai mult ca fetele ei să fie fericite și bune decât să fie vreodată bogate.

Alături, în somptuoasa casă a familiei Laurence, un băiat singuratic pe nume Laurie așteaptă să fie luat sub aripa prieteniei — și este, atunci când Jo se strecoară într-o cameră lăturalnică ca să scape de un dans și îl găsește ascuns acolo. Între cele două case se perindă picnicuri și mărturisiri, povești tăinuite, darul unui pian și o primă cerere în căsătorie care clatină lumea așezată cu grijă a familiei.

Alcott o povestește în dialoguri jucăușe, teatrale, și în scrisori purtând glasul fiecărei surori, trecând cu ușurință de la tachinerie la tristețe tăcută. Dar atracția e mai simplă de atât: ești purtat într-o familie în care banii sunt puțini, iar simțirile clocotesc, și în care micul negoț al maturizării capătă însemnătate. Cititorii se întorc la Micile femei ca să crească din nou alături de Jo și de surorile ei și ca să-și regăsească pe pagină propria neliniște și propria duioșie.